Preotul Nicodim Nechita din Teioasa a fost condus pe ultimul drum
Credincioșii din Teioasa, județul Botoșani, dar și alți enoriași din zonă au trăit momente de profundă durere după trecerea la cele veșnice a părintelui Nicodim Nechita, la vârsta de 63 de ani. Timp de 33 de ani, părintele a slujit la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (Parohia Sfinții Voievozi) din Teioasa, cu o dăruire exemplară.
Pentru generații întregi de credincioși, părintele Nicodim nu a fost doar un paroh, ci un sprijin în momente de necaz și o călăuză duhovnicească. Înmormântarea a avut loc miercuri, chiar în curtea bisericii pe care a păstorit-o timp de peste trei decenii, împlinindu-i-se astfel o dorință mai veche.
Slujba de prohodire, oficiată de un delegat al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei
Rânduiala prohodirii a adunat credincioși de toate vârstele, veniți cu lumânări aprinse pentru a-și lua rămas bun de la duhovnicul lor. Slujba a fost marcată de solemnitate, delegatul Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, fiind părintele vicar Marian Timofte.
„Rămânem mai săraci și mai singuri”
Plecarea părintelui Nicodim lasă un gol adânc în rândul enoriașilor și al celor pe care i-a format de-a lungul anilor. Părintele Claudiu Ghebac a transmis un mesaj emoționant, amintindu-și de anii de seminar când îi răspundea la strană părintelui Nicodim.
„Rămânem mai săraci și mai singuri ori de câte ori un slujitor destoinic al Altarului pleacă la Domnul. Astăzi, inima ne este cernită de durere la despărțirea de Părintele Nicodim Nechita, un duhovnic înțelept, un slujitor râvnitor și un om cu suflet ales. Pentru mine, această plecare lasă un gol adânc și trezește amintiri sfinte. Am avut binecuvântarea ca, în anii frumoși ai seminarului, să îi fiu alături la sfintele slujbe în calitate de cântăreț bisericesc. A fost perioada în care am învățat ce înseamnă cu adevărat dragostea pentru Liturghie, rigoarea rugăciunii și blândețea pastorală. Părintele Nicodim nu mi-a fost doar un îndrumător la amvon, ci un adevărat părinte spiritual, un om care emana pace și o bucurie sfântă pe care o transmitea tuturor celor din jur. Slujirea alături de sfinția sa nu era o simplă îndatorire, ci o tresărire de bucurie și o școală a credinței vii. Blândețea cu care mă corecta, răbdarea pe care o avea cu mine, tânăr seminarist, și dragostea lui părintească vor rămâne veșnic întipărite în inima mea. Astăzi, strana de la care îi răspundeam a tăcut în fața acestei despărțiri pământești, dar glasul rugăciunii mele nu se va opri”, a spus părintele Claudiu Ghebac.
