### ÎMPUȘCAȚI SAU ÎNGROPAȚI DE VII PENTRU VINA DE A FI ROMÂNI. 85 DE ANI DE LA CALVARUL DE LA FÂNTÂNA ALBĂ.
2 aprilie 2026, 85 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, o dată tragică în istoria românilor. Pe 1 aprilie 1941, într-o mică poiană din apropierea satului Fântâna Albă, s-a desfășurat o scena de groază, care a marcat profund destinul național. Teroarea regimului bolșevic a împins mii de români să-și părăsească locuințele în căutarea libertății de dincolo de granițe. Aceștia nu erau soldați sau combatanți, ci oameni simpli: țărani, femei, copii și bătrâni, uniți de speranța de a evada dintr-un sistem opresiv.
Ajunși în poiana Varnița, la doar câțiva kilometri de libertate, aceștia au fost întâmpinați de focul armei. Grănicerii sovietici au deschis focul fără milă, provocând o adevărată masacrare. Cei care nu au fost uciși pe loc au fost vânați prin pădurea din jur sau, mai grav, îngropați de vii în gropi comune, săpate rapid, în încercarea de a ascunde crimele comise.
Supraviețuitorii acestui calvar nu au scăpat de teroarea regimului. Etichetați drept „dușmani ai poporului”, aceștia au fost condamnați la o viață de chin, fiind deportați în Siberia, unde frigul extrem și condițiile inumane le-au curmat existența. Regimul sovietic a încercat să șteargă orice urmă a acestei tragedii, interzicând pomenirea victimelor și îngropând adevărul în uitare.
Din fericire, după căderea comunismului și independența Ucrainei, s-a început o recuperare a memoriei, deși numărul exact al victimelor rămâne o fereastră deschisă spre durerea colectivă a unui popor. În ciuda eforturilor de a ascunde adevărul, în fiecare an, pe 1 aprilie, oamenii se adună pentru a cinsti memoria celor căzuți.
La mitingul de doliu din acest an, oficialități din Ucraina și România, reprezentanți ai bisericii și membri ai societății civile s-au unit pentru a aduce un omagiu celor care au suferit. Ruslan Osypenko, șeful Administrației Militare Regionale Cernăuți, și Irina Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuți, au depus coroane de flori, subliniind astfel solidaritatea în fața suferinței umane. Ceremonia a fost intensificată de rugăciunile preoților, inclusiv protopopul Ioan Gorda și părintele Teodor Ciurariu, transformând poiana Varnița într-un loc sacru al memoriei.
Părintele Ciurariu a afirmat cu tărie că „comemorarea victimelor de la Fântâna Albă nu este doar un ritual de raport, ci o responsabilitate sfântă de a păstra viu adevărul istoric al românilor din nordul Bucovinei”. Această istorie ce poartă o cruce grea este dovada suferinței îndurate de românii din aceste pământuri.
Este esențial ca astfel de acte de memorie să continue, nu doar pentru a onora victimele, ci și pentru a asigura că tragediile trecutului nu vor fi uitate, iar lecțiile învățate nu se vor estompa în amintire. Această comemorare trebuie să rămână un act de conștiință națională, un angajament al generațiilor precedente față de viitorul unei societăți libere și democratice.
