# Schimbări Majore în Administrația Publică: Dispar Funcții, Apar Noi Posturi de Conducere și Se Modifică Fișele de Post
Reforma Codului administrativ va transforma radical structura și funcționarea administrației publice. Conform noilor reglementări, care vor intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2027, mai multe funcții actuale vor dispărea, iar altele vor fi înlocuite sau reorganizate. Un aspect esențial al acestei reforme vizează introducerea de noi niveluri de carieră pentru funcționarii publici, precum și clarificarea competențelor necesare în fișele de post.
Modificările legislației au fost impuse de necesitatea de a actualiza administrația publică, stabilind astfel o corelație mai strânsă între funcțiile ocupate, competențele necesare și evoluția profesională a angajaților. Problemele de organizare internă a instituțiilor publice trebuie soluționate, iar termenul limită pentru adaptarea la noile reguli este stabilit pentru 1 ianuarie 2027.
Spre surprinderea unora, unele dintre noile funcții de conducere sunt prevăzute a fi mai bine salarizate decât pozițiile pe care le vor înlocui. Bogdan Fârșirotu, președintele Fundației Centrul de Formare APSAP, atrage atenția asupra acestei tendințe, care poate conduce la o creștere a cheltuielilor bugetare.
Modificările din acest an au inclus deja diverse actualizări legislative în domeniul administrației publice, culminând cu Legea 165/2026. Aceasta reformează principiile călăuzitoare în ceea ce privește carierele funcționarilor și structura posturilor. Un aspect central al acestor modificări este focusarea pe legarea atribuțiilor funcției de competențele angajatului, ceea ce va obliga instituțiile să își revizuiască structurile de personal.
Fârșirotu subliniază că modificările din 2026 trebuie privite și în contextul unor modificări anterioare aduse Codului administrativ, inclusiv prin OUG nr. 7/2026. Noile reglementări aduc o schimbare fundamentală în structurile interne, eliminând termenul de „birou”, ceea ce afectează profund organizarea funcțiilor de conducere.
Conform afirmatiilor lui Fârșirotu, dispariția birourilor nu este o simplă reformă de formă, ci implică o rescriere a ierarhiilor de conducere. Aceasta va duce la o expansiune a posturilor de conducere, ceea ce va avea implicații financiare considerabile asupra bugetului și al aspectelor de gestionare interna a instituțiilor.
Un alt aspect important vizează conținutul fișelor de post, care nu vor mai include exclusiv atribuțiile specifice, ci și competențele necesare. Aceasta va modifica semnificativ modul în care se evaluează performanța angajaților, transformând competențele stabilite prin lege în criterii măsurabile de evaluare.
Fârșirotu ridică întrebări legitime în ceea ce privește capacitatea actuală a administrației de a evalua noile competențe stabilite prin lege și de a asigura o evaluare corectă și obiectivă. În plus, este important de menționat că aceste noi prevederi nu se aplică uniform pentru toate categoriile de personal din administrație, ci mai ales celor din administrația centrală.
Reforma schițează, de asemenea, un nou drum pentru funcționarii publici de execuție, extinzând structura carierei cu trei noi niveluri de avansare profesională. Astfel, funcționarii din clasa I vor putea continua să progreseze și după atingerea gradului maxim, ceea ce va permite o specializare mai accentuată fără a fi necesară o schimbare în funcții de conducere pentru a avansa în carieră.
Această reformă va avea și un impact variabil asupra administrației locale, unde anumite reglementări vor intra în vigoare abia la 31 decembrie 2030. Acest decalaj se ridică la discuții cu privire la transparența și egalitatea în aplicarea acestor reguli între diferitele structuri ale administrației.
În fine, se observă o tendință de uniformizare a regimului de angajare între funcționarii publici și personalul contractual, ceea ce va conduce la aproprierea reglementărilor și la o mai bună integrare a acestor două categorii de angajați în sistemul administrativ.
Aceste transformări generale vor redefine în mod semnificativ peisajul administrației publice, punând presiune nu doar pe angajați, ci și pe structura instituțională, pentru a răspunde eficient nevoilor cetățenilor. Fârșirotu concluzionează că, deși aceste schimbări sunt esențiale, viteza cu care au fost implementate ridică semne de întrebare asupra desfășurării unei dezbateri publice adecvate și asupra eficienței realității administrative.
