Martor al atrocităților din lagărul Salcia: „Vedeai cum e lovit cu bastonul și nu se mai ridică”
Istoricul Marius Oprea și echipa sa de arheologi au descoperit o nouă groapă comună în zona fostului lagăr de exterminare Salcia, din Insula Mare a Brăilei, unde au fost aruncate victimele atrocităților petrecute în anii ’50. Unul dintre puținii martori care mai pot povesti despre cele întâmplate acolo este Axinte Viorel, un bărbat de peste 85 de ani, originar din Botoșani, care locuiește și acum la o aruncătură de băț de clădirea dărăpănată care a fost cândva centrul de comandă al lagărului.
Pe locul fostului lagăr nu a mai rămas mare lucru: câmpie, brusturi și o clădire de piatră pe jumătate prăbușită. Aici se aflau birourile milițienilor și gardienilor, iar în jurul clădirii de beton erau barăci și vagoane, totul înconjurat cu sârmă ghimpată. „S-au hrănit cu sânge de om de au crescut așa de tare”, spune bătrânul despre boscheții înalți cât un om care au crescut pe locul fostului centru de comandă.
Axinte Viorel a ajuns să lucreze la lagărul din Salcia după ce a venit de la Botoșani, adus la muncă la irigații. Era tractorist, iar milițienii l-au luat de multe ori să transporte cu remorca apa și proviziile lagărului. Își amintește că i s-a spus să nu dea de mâncare pe furiș deținuților, dar le mai dădea câte o țigară. „Îmi ziceau că sunt pușcăriași periculoși, că sunt criminali mulți, că au omorât oameni. Știu! Știu că au fost și deținuți politici. Și tot îi băteau. Mai rău”, povestește bătrânul.
Martorul descrie cum lagărul era organizat, cu bucătăria lângă clădirea milițienilor, de unde deținuții primeau porții extrem de mici. „Nu ajungea un copilaș să se sature. Și erau așa de mulți”, își amintește el. Bătrânul spune că a văzut de mai multe ori momentele în care „viața pleca din deținuți”: „Odată vedeai cum e lovit cu bastonul și cade și nu se mai ridică. Sau cum trece cu calul peste el de mai multe ori. Asta am văzut cu ochii mei”.
Axinte Viorel mai povestește că unii deținuți erau lăsați să se usuce la soare, alții erau dați la țânțari și furnici în pielea goală, iar pe unii i-au băgat în pământ direct unde i-au omoruit. Pe alții îi cărau ceilalți deținuți undeva, în lagăr. „Acum am auzit că îi scoate la lumină. La Agaua”, spune bătrânul, referindu-se la descoperirile arheologice recente.
Drumul deținuților de la Salcia a fost construit chiar de ei, sub amenințarea bastonului și a copitelor de cai. Moș Viorel își amintește că milițienii veneau călare și se urcau cu caii peste deținuți, strivindu-i. Cei care mureau erau îngropați chiar în dig. „E plin de morți”, spune el despre locul care astăzi pare doar o simplă movilă de pământ.
