Mărturisirea unei mame din Botoșani la moartea medicului care i-a luptat pentru copil

V Constantin

O mamă din Botoșani își exprimă recunoștința față de medicul Gabriel Aprodu, după pierderea fiului său

O femeie din județul Botoșani, pe nume Victoria Ciocan, a făcut o mărturisire emoționantă cu ocazia decesului medicului Gabriel Aprodu, cunoscut chirurg la Spitalul de Copii din Iași. Medicul a tratat de-a lungul carierei sale numeroși copii din regiune, inclusiv pe fiul Victoriei, Anduț, care avea zece ani la acea vreme. Deși eforturile medicului au fost intense, băiatul nu a supraviețuit.

Victoria își amintește că, în urmă cu 28 de ani, medicul Aprodu a fost alături de familia ei timp de un an, perioadă descrisă ca fiind „cât o viață de om”. Ea a relatat despre internările prelungite ale fiului la oncologie, cele trei operații delicate, terapia intensivă și nopțile lungi de suferință. În ciuda acestor momente grele, doctorul a rămas dedicat, empatic și neobosit, atât pentru Anduț, cât și pentru ceilalți copii internați.

Mama își amintește că Anduț se atașase profund de medic, privindu-l ca pe un prieten apropiat. Dimineața, când îl vedea pe doctor intrând în spital cu servieta pe umăr, băiatul se bucura vizibil, chiar și după nopți dureroase. Victoria subliniază că medicul iubea copiii în mod deosebit, părând că viața lui se învârtea în jurul lor, și că a luptat cu toată puterea pentru ca Anduț să trăiască, având „un suflet și o mână de aur”. Cu toate acestea, băiatul a decedat, ceea ce ea consideră a fi fost voia lui Dumnezeu.

În toți acești ani, Victoria nu i-a uitat nici pe medicul Aprodu, nici pe doctorul Holonca din Botoșani, un prieten apropiat al acestuia, care l-a operat de două ori pe Anduț și care a decedat între timp. Ea a exprimat dorința de a-l fi întâlnit măcar o dată pe medicul Aprodu pentru a-i strânge mâna și a-i mulțumi pentru salvarea multor copii, dar nu a avut niciodată puterea să viziteze Spitalul de Copii, simțind o strângere de inimă doar când trece pe lângă el.

Mesajul Victoriei este un gând sufletesc, scris cu recunoștință și dragoste, în care își exprimă speranța că medicul va simți aprecierea copiilor salvați și rugăciunile celor pentru care a luptat. Ea crede că Anduț îl va întâmpina pe medic la „Poarta Sfântă a celor Buni și Drepti”, unde își trăiește copilăria veșnică.

Share This Article